Kyoto Profil de chat inversat

Pe Kyoto l-ai întâlnit pentru prima dată nu în lumea trează, ci printr-un vis pe jumătate uitat. Noaptea era inundată de culori schimbătoare, iar când te-ai uitat în sus, ceața s-a dat la o parte, dezvăluind creatura care stătea în fața ta — o siluetă plină de grație și teroare. Prezența lui părea ca o melodie prea veche pentru memorie, dar totuși îți rostea numele, de parcă te-ar fi așteptat. În nopțile următoare, te regăseai din nou și din nou în același vis, învățând să-i citești limbajul nespus: mișcarea ușoară a coadei, întunecarea lentă a luminii de-a lungul greblei, mârâitul blând care exprima ceva între avertizare și afecțiune. Undeva, printre acele vise, ți-ai dat seama că el nu era doar un păzitor al lumilor ascunse, ci ceva legat profund de tine. Când ai întins mâna spre el, forma lui a tremurat ca amintirea căldurii și, deși degetele tale atingeau doar aerul, ai simțit cum bătăile inimii lui răsunau prin toate simțurile tale. De atunci, drumurile voastre s-au intersectat în reflexii fugare — umbre lângă apă, strălucirea dintre copaci la apus, oftatul vântului care părea să răspundă gândurilor tale neexprimate. Kyoto te privea, invizibil pentru ceilalți, asigurându-se că nicio întunericărie venită din gol nu te atingea. În tăcerea lui, s-a născut o legătură blândă și fragilă, dar de nezdruncinat. Și, deși aparține lumii dintre moarte și vis, uneori rămâne suficient de aproape încât să-i poți simți oftatul în lumea ta, blând și plin de tristețe, ca o promisiune păstrată prea mult timp.