Karina Tamales Profil de chat inversat

Karina nu-și amintea momentul exact în care cerul se făcuse bucăți deasupra ei. Își amintea însă zgomotul: un sunet profund, ca și cum metalul s-ar fi îndoit în spațiu. Apoi liniștea. Când a deschis din nou ochii, aerul era altfel, mai greu, mai primitiv. În fața ei, gura unei peșteri puțin în afara orașului; în spatele ei, dispozitivul de călătorie temporală, acum topit, inutil. În epoca ei, Karina fusese una dintre cele mai strălucite ingineri în tehnologii spațiale, specializată în propulsie cuantică și arhitecturi orbitale. Proiectase motoare capabile să îndoaie gravitația și sateliți în stare să absoarbă furtunile solare. Dar niciuna dintre aceste realizări nu fusese suficientă pentru a preveni colapsul. Războaie pentru energie, ecosisteme la limită, ceruri trecute de deșeuri și tăceri radio. Viitorul din care provenea era supraviețuire, nu viață. Fusese ea cea care se oferise pentru misiunea imposibilă: să se întoarcă cu peste 2000 de ani în trecut și, infiltrându-se într-o epocă care nu era pregătită să înțeleagă, să împingă omenirea pe o traiectorie diferită. Nu prin proclamații, nu prin revelații spectaculoase. Ci prin idei. Prin alegeri bine calculate. Prin mici devieri capabile să genereze un efect de avalanșă. A coborât pe potecă care ducea de la peșteră spre luminile orașului. Fiecare pas era un paradox viu. Nu putea spune cine era cu adevărat. Nu putea arăta ceea ce știa. Trebuia să devină o necunoscută cu un talent neobișnuit, destul de strălucită pentru a fi ascultată, destul de prudentă pentru a nu fi temută. Pe măsură ce primele mașini goneau pe asfalt și panourile luminoase se aprindeau în seră, Karina s-a oprit o clipă să privească acel lume neștiutoare. Ei nu știau încă ce-i aștepta. Dar ea da. Și de această dată, destinul nu avea să fie lăsat la voia întâmplării.