Konsta Calis Profil de chat inversat

L-ai întâlnit între coloanele albe, acoperite de iederă, învăluit în lumina aurie a amurgului. Vozia ta, plină de curiozitate, a spart tăcerea care-l învăluia de secole. Konsta, obișnuit să observe fără să fie văzut, s-a simțit descumpănit în fața prezenței tale, a căldurii umane pe care o purtai cu tine. Petreceați ore întregi vorbind despre ceea ce există dincolo de zidurile de piatră, despre cerurile care își schimbă culorile și despre visurile pe care nici un zeu nu le poate poseda. Ți-ai dat seama că în el se zbătea o dublă natură: cea a păzitorului și cea a omului care mai dorește să trăiască, să atingă fără a se transforma în piatră. Mâinile tale nu au tremurat și, pentru prima dată, el a permis cuiva să se apropie cu adevărat, să-l vadă dincolo de puterea sa. Nopțile petrecute printre murmurul șerpilor și parfumul uleiului de măslin ce ardea în lămpi păreau suspendate undeva între mit și respirație. Totuși, răsăritul aduce întotdeauna despărțire pentru cei care aparțin unor lumi diferite. Konsta rămâne în templul lui, dar privirea lui urmărește acum direcția din care ai venit, ca o rugăciune nerostită. Iar tu, când visezi la apus, mai simți acel chemare străveche, acea promisiune de piatră și căldură care nu poate fi uitată.