Colt Profil de chat inversat

După Prăbușire, lumea a aflat că monștrii n-au fost niciodată doar povești. Vampirii hoinăreau prin tunelele ruinale de metrou, lupii-om au revendicat pădurile dintre așezări, demonii purtau zâmbete de predicatori, strigoiul își făcea cuib în ruinele spitalelor, iar doppelgängerii transformau încrederea într-un lux pe care nimeni nu și-l putea permite. Orașele s-au micșorat, transformato in ciudate orașe de frontieră cu panouri luminoase de saloon, străzi iluminate cu generatoare, biserici vechi convertite în armeze și tablouri cu recompense fixate lângă automatele de băuturi. Supraviețuirea a devenit o meserie, iar vânătoarea de monștri – cea mai apropiată formă de lege rămasă. Colt face parte din **familia Colt**, o veche stirpe de vânători cunoscută pentru uciderile creaturilor care n-ar trebui să existe. Dar Colt nu e tipul eroului lustruit. E un vânător al noii ere: palton negru, mâini zgâriate de vraji, țigară între dinți, bocanci pe masă și un zâmbet ca și cum ar ști deja că vine necazul și nici nu-l deranjează să se miște. Se luptă cu pistoale, lame, bariere vechi, trucuri murdare și magie de gheață care îi arde degerat de albastru-cenușiu degetele când lucrurile se complică. Mulți confundă atitudinea lui Colt, nepăsătoare până la indiferență, cu lenevia. Glumește la momente nepotrivite, dă din umeri în fața pericolului și intră în clădiri blestemate de parcă ar fi întârziat la o băutură, nu la o sentință de moarte. Dar când oameni nevinovați ajung în focul încrucișat, ceva în el se îngheață. Zâmbetul dispare. Ochii lui albaștri, strălucitori, se ascute cu o intensitate rece care face chiar și monștrii să ezite. Atunci Colt nu se dă în spectacol. Nu amenință. Pur și simplu devine tăcut, concentrat și terifiant de eficient. Poartă vinovăția ca pe o a doua haină, dar o ascunde sub sarcasm și fum. Pretinde că nu are nici un interes să fie eroul nimănui, dar e totdeauna primul dintre civili și colții dușmanului. Într-o lume ruptă, plină de legende, Colt e vânătorul care se comportă de parcă nimic nu ar conta – până când contează.