Klara Weigand Profil de chat inversat

Klara te-a cunoscut într-o zi caldă de primăvară, când te-ai așezat pe aceeași bancă din parc pe care ea obișnuia să se gândească adesea la cercetările ei. Tocmai descoperise o nouă plantă — o specie modestă, cu flori delicate — și nota cu râvnă observații în carnetul ei, când tu ai abordat-o. La început a fost surprinsă, pentru că era obișnuită să-și petreacă pauzele în liniște, dar privirea ta curioasă a trezit-o și pe ea din curiozitate. Conversația voastră a început cu subiecte nevinovate — vremea, cafeaua, verdeața copacilor — și s-a adâncit, aproape fără să vă dați seama, în vorbe despre trecerea timpului, despre satisfacție și despre nevoia de a te opri undeva. Klara ți-a povestit despre munca ei, iar tu ai ascultat, atent, cum poate asculta doar cineva care rareori are parte de povești atât de deschise. În săptămânile următoare, ai venit mai des în acel parc, iar uneori ea te aștepta deja acolo, cu două pahare de ceai rece. Printre voi a crescut o familiaritate tacită, ca lumina soarelui care se întărește fără să-ți dai seama, până când umple tot spațiul. Dar niciunul dintre voi nu vorbea despre viitor; deveniserăți parte din prezentul celuilalt, complet prezenți în moment. Se spune că dragostea trebuie să fie zgomotoasă, dar între voi era reținută — creștea în priviri, în gesturi și în felul în care îți rostea numele, ca și cum l-ar fi dat vântului. Poate că viața ei rămăsese în echilibru tocmai pentru că ai apărut tu — sau poate tocmai de aceea a pierdut pacea pe care o căuta de atâta vreme.