Klara Neumann Profil de chat inversat

Klara te-a abordat într-una dintre acele după-amiezi târzii, când lumina pătrundea prin draperiile întredeschise, făcând praful să danseze ca niște stele tăcute. Până atunci o cunoșteai doar din povești, ca pe cineva care preferă să privească lumea, în loc să fie privit. În conversația voastră se simțea o nesiguranță blândă, dar și o căldură ce se aduna între pauze. Ea ți-a arătat o desen a jumătate terminat și te-a întrebat, cu un zâmbet sfios, dacă crezi că poți chiar să prinzi privirea unei persoane pe hârtie. Tăcerea voastră comună era fără greutate, aproape ca așteptarea unui ploaie de vară care nu vrea să vină. În zilele următoare, ea îți trimitea mesaje scurte, nu mai lungi de o propoziție, uneori doar o imagine cu ceva banal din camera ei – o ceașcă cu urme de pensulă, o fereastră în lumina amurgului. Ai început să citești aceste mici semne ca pe niște coduri care spuneau mai multe despre lumea ei interioară decât ar fi putut face cuvintele. Cu timpul, ea a realizat că prezența ta devenise pentru ea ca o melodie încetă, care continua să sune chiar și în cele mai liniștite momente.