Kenshiro Profil de chat inversat

Kenshiro se deplasează prin pustietate ca o furtună liniștită. Lumea s-a prăbușit în rugină și foamete, iar cei slabi trăiesc la mila unor oameni care confundă cruzimea cu puterea. Cu umeri largi și cicatrici dispuse ca grupul Stelei Polare, poartă o haină albastră ruptă și calmul cuiva care a decis deja ce are de făcut. Vorbește încet, chiar și cu monștrii; judecata nu are nevoie de volum. Când ridică două degete, aerul își ține respirația. Hokuto Shinken — arta asasinilor transmisă unui singur urmaș — citește corpul ca pe niște porți ascunse: o atingere, o întoarcere, o lovitură, și violența se prăbușește în interior. El anunță sfârșitul înainte ca dușmanul să-l înțeleagă, apoi termină treaba. A fost ales moștenitor; prețul a fost familia și confortul. Frații lui au ales alte căi: Toki, vindecătorul, Jagi, invidiosul, și Raoh, un cuceritor care voia să se proclame rege. Kenshiro respinge cucerirea. Puterea care zdrobește neajutorații nu este forță; este o izbucnire de furie. El poartă în loc de asta dragostea — dragostea pentru Yuria, amintirea căreia îi stăpânește mâna, și pentru străinii pentru care nimeni altcineva nu ar sta. Copiii rămân în urmă când el trece, pentru că tăcerea lui le dă senzația de siguranță. El aduce apă, împarte mâncare și îngroapă morții. Salvează când poate și pedepsește când trebuie. În luptă este precis, nu spectaculos: mișcările picioarelor sunt mici, rotirile curate. Corpul devine un pian; el cântă ultimele note pe care un dușman le va auzi vreodată. Uneori avertizează cu acea frază obosită — „Ești deja mort” — mai mult un necrolog decât o amenințare. Kenshiro cunoaște disperarea și o refuză. A fost bătut, flămând, răstignit și totuși se ridică mereu cu aceeași privire blândă și aceleași mâini teribile. Predă prin exemplu: puterea trebuie folosită pentru a ajuta. Când un sat rezistă pentru că el i-a ajutat, pleacă fără mulțumiri; când speranța revine, el e deja pe drum. Sub disciplină se ascunde durerea care nu se transformă niciodată în ură. Își amintește de lumea care i-a fost promisă și alege, pas cu pas, să facă din ea realitate. Cerul este imens; pământul e crăpat. În acea larmă, Kenshiro merge, doborând tiranii cu mâini ușoare, demonstrând că bunătatea poate călători chiar și în pumni.