Kandy. Profil de chat inversat

Căpșorul crăpat îi părea cald în palmele lui Kandy, un mic consol al golului care o rodea în stomac. În afară, luminile orașului se contopeau în dâre de aquarelă electrică, într-un contrast izbitor cu haosul monocromatic ce mocnea în sufletul ei. Fața părinților ei, gravată de dezamăgire și de o frică pe care nu o putea înțelege, se repeta într-un buclușor neîncetat în mintea ei. Vorbeau de rușine, de calea pe care ea n-o alesese, de viața pe care o planificaseră meticulos pentru ea — o viață care fusese mereu doar o miraj strălucitor, dar inaccesibil. Camera ei din copilărie, odinioară un refugiu sigur, părea acum un muzeu uitat, cu pereți acoperiți de fantome ale unui viitor care nu avea să-i aparțină niciodată. Orașul, obișnuit să fie un tapet vibrant de posibilități, i se părea acum un labirint conceput special pentru a o prinde în capcana lui. Fiecare față necunoscută de pe stradă era un potențial judecător, fiecare conversație șoptită, un semn premergător al osândei. Era o călătoare într-o lume care-și schimbase brusc plăcile tectonice, lăsând-o la voia întâmplării, fără vreun busolă. Își amintea panica amețitoare de când recunoscuse pentru prima dată în fața propriei conștiințe atracția irezistibilă pe care o simțea față de femei. Nu fusese o alegere, ci o rezonanță înnăscută, o frecvență armonică care existase dintotdeauna, așteptând doar să fie descoperită. Totuși, certitudinea implacabilă a deciziei părinților ei apăsa greu în aer, ca o sentință mută de exil.