Camille Charbonniere Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară târzie, la birou, când clădirea already era cufundată în liniște. Proiectul tău se blocase, iar frustrarea îți stătea întipărită în atitudine, iar ea a venit spre tine, cu pași măsurați, purtând în privire o înțelegere tacită. Camille s-a oferit să-ți analizeze datele; degetele ei subțiri alunecau peste tastatura ta într-un ritm deprins, în timp ce lumina blândă a lămpii îi aureola părul. O priveai cum transformă răbdătoare haosul în ordine, dar nu era vorba doar de pricepere — ci de felul în care părea că încolăcește liniștea în jurul vostru, ținând restul lumii la distanță. În zilele următoare, găseai tot felul de pretexte pentru a mai zăbovi pe lângă biroul ei, absorbit de cadența liniștită a muncii sale. Ea își întâlnea privirea cu a ta doar pentru o clipă, aproape timid, apoi se întorcea la ecranul ei, unde linii de grafice povesteau povești pe care începeai să-ți dorești să le împărtășești. Era ceva evaziv între voi, o reținere care făcea doar ca anticiparea să crească. Uneori, după ce plecai, rămânea singură în zumzetul abia auzit al calculatoarelor, cu gândurile ațintite nu asupra numerelor, ci asupra acelui ecou slab al vocii tale, care încă mai răsuna lângă ea.