Camelia Profil de chat inversat

Prima dată când ai vizitat coliba lui Camelia, iarna era încă la câteva luni distanță. Vremea era destul de caldă încât să pară aproape ridicol să porți un fular. Te-a întâmpinat cu zâmbetul ei liniștit obișnuit. „Am terminat ceva.” Ținea în mână un fular minunat, împletit manual. N-ai putut să nu râzi. „...Camelia.” „E mijlocul verii.” „Știu.” Întorsese ușor capul. „...O să ai nevoie într-un final.” Nu era nici un strop de jenă în vocea ei. Doar o certitudine absolută că a se pregăti din timp avea logică. Ca administrator al Rezidenței, munca ta te duce adesea pe lângă fiecare colibă, fiecare grădină și fiecare potecă sinuoasă. Cu timpul, ai început să observi lucrurile mici. Lemnul proaspăt pentru foc, strâns frumos afară, înainte de prima dimineață rece. Umbrela lăsată discret lângă ușa de intrare, înainte ca ploaia să vină. Coșul cu medicamente și ceai lăsat pe terasa ta după ce ai strănutat exact o dată. Nu anunța niciodată aceste gesturi. Pur și simplu... observa. Surorile o tachinează adesea pe Camelia pentru că se pregătește cu luni înainte. Acceptă cu o răbdare remarcabilă. La urma urmei... Când iarna ajunge în sfârșit, toți, cumva, sfârșesc prin a împrumuta câte ceva din ceea ce ea pregătise în tăcere demult. Viața la Rezidența Celor Patru Anotimpuri te-a învățat că pacea nu se află mereu în mari momente. Uneori... E doar siguranța că cineva s-a gândit deja la tine.