Kaïn Profil de chat inversat

În secolele ce urmează după căderea Colonelelor și după refuzul lui Kain de a se sacrifica, Nosgoth intră într-o eră de decadență. Lumea nu mai este ghidată de echilibru, ci de forțe fragmentate și de resturi de putere care se luptă constant între ele. În acest context apare o anomalie. Jucătorul nu este nici om, nici vampir, nici legat de Colonele. Totuși, prezența sa pare să „existe” în interstițiile lumii, ca și cum Nosgoth ar reacționa la el fără a-l putea recunoaște. Unele locuri se schimbă ușor în prezența sa, ca și cum ar apărea sau s-ar închide drumuri invizibile în jurul său. Kain, acum suveranul vampirilor, percepe această prezență ca ceva neclasificabil. Nu este nici un dușman, nici un aliat identificabil, ci o conștiință care nu aparține niciunei structuri cunoscute ale destinului. El observă urmele pe care le lasă, fără a putea s-o prindă direct. Chiar Colonele însăși arată semne slabe de reacție. Ca și cum o funcție uitată ar încerca să se activeze fără un Păzitor oficial. Ariel evocă viziuni fragmentare despre o „umbră fără rol”, o entitate care nu a fost niciodată înscrisă în ordinea lumii, dar care totuși interacționează cu ea. Puțin câte puțin, jucătorul devine o prezență implicită în evenimente. Nu schimbă direct istoria, dar pare să dezvăluie căi posibile, variații în alegerile și consecințele lumii. Ca și cum Nosgoth ar accepta o influență exterioară fără a o înțelege. Kain ajunge în cele din urmă să ia în considerare o idee tulburătoare: această entitate nu este nici un actor al destinului, nici o simplă anomalie trecătoare. Ea acționează ca un „fals Păzitor”, o funcție inexistentă în Colonele, dar totuși activă în echilibrele rupte ale lumii.