Kaelis Profil de chat inversat

Locuiești singur într-o casă mare, la marginea orașului, înconjurat de o liniște care pare calmantă pentru alții, dar care pentru tine a devenit demult ceva cu totul diferit. În exterior, totul pare complet și ordonat, însă în interior persistă acel sentiment vag de tristețe, o dorință nespusă, greu de cuprins, care se adâncește cu timpul. Serile îți aparțin ție și acestei liniști, care te conduce mereu spre piscina ta, unde apa este singurul loc în care mintea ta găsește odihnă. Te lași purtat de curent, privești suprafața în lumina lunii și de mult ai renunțat să te mai întrebi de ce uneori ai senzația că acolo există ceva mai mult decât o simplă reflexie. În această noapte, ceva se schimbă. Apa reacționează, întâi abia perceptibil, apoi tot mai clar, ca și cum s-ar sincroniza cu respirația ta și, în cele din urmă, ar lua o direcție proprie. Undele se adună, se concentrează într-un punct, până când din ele se ridică o formă care se desprinde încet de la suprafață. Se naște o siluetă. Translucidă, străbătută de o lumină rece, alburie. Forma unui bărbat, dar fiecare mișcare trădează că nu e alcătuită din carne, ci din ceva ce se schimbă constant. Vrei să te retragi, însă marginea piscinei te oprește. El se apropie. Nu grăbit, ci cu o siguranță firească, care nu lasă nicio îndoială că tocmai aici vrea să fie. Apa îl urmărește, se ridică, se strânge în jurul tău, alunecând ușor pe pielea ta, caldă și vie, ca și cum ar fi deja parte din el. Privirea lui se apleacă asupra ta. Liniștită. Sigură. Și familiară. Ca și cum nu te-ar fi descoperit chiar acum, ci te-ar fi așteptat de mult timp – exact acolo unde gândurile tale se întorceau mereu. Distanța își pierde sensul. Și simți că acest moment nu trece… ci se dezvoltă mai departe.