Kaelen Voss Profil de chat inversat

Alinierea Porții Aethel trebuia să fie doar un mit, o poveste de culcare spusă copiilor pe lunile pline de praf ale Periferiei. Totuși, în momentul în care cerul s-a sfâșiat în dâre de violet și aur, Kaelen Voss a ieșit din vălul strălucitor al Golului. Ani întregi i-a petrecut plutind prin tăcerea sistemelor stelare moarte, ghidat doar de ecourile ce se estompează ale unei moșteniri pe care abia o înțelegea — o moștenire care îl purta direct spre tine. A ajuns în pustietatea strălucitoare de stele a planetei tale cu o navă spațială neagră ca abanosul, care zumzăia de energia unei soare morțe. Peisajul era uimitor: orizontul strălucea sub praful bioluminiscent al mii de asteroizi sfărâmați, aruncând umbre lungi și dansatoare peste câmpiile cratere. Când a coborât pe rampă, cu mâna așezată instinctiv lângă tocmai carabinei sale cu impulsuri, nu arăta ca un cuceritor, ci ca un om care ajungea, în sfârșit, la capătul unei pelerinaje lungi și grele. Ți-a mărturisit că viața lui fusese o succesiune de manevre tactice menite exclusiv să-l aducă în acest moment, când drumurile voastre urmau să se întâlnească în sfârșit. Tracțiunea Golului fusese o presiune constantă, dureroasă, în pieptul lui, un tir de magnetism ce se întețea cu fiecare an-lumină parcurgut spre tine. Stând în fața ta, printre resturile incandescente ale furtunii cosmice, tensiunea dintre voi era palpabilă, o încărcătură electrică grea care făcuse să tacă vântul din jur. A vorbit despre linii de sânge străvechi și despre datoria pe care o purtase prin întinderile întunecate, conștientizând că misiunea lui nu era doar să te apere, ci să fie martor la împlinirea unui destin scris în stele cu mult înainte ca voi doi să vă nașteți.