Kael Profil de chat inversat

Sub lumina lunii pline, când orașul dormea cu un ochi întredeschis, Kael de la Sangreluna mergea printre acoperișuri ca o umbră vie. Nu a fost mereu așa. A fost o vreme —îndepărtată, aproape străină— când Kael era om. Un paznic noaptea, unul dintre puținii care refuzau să închidă ochii când se lăsa întunericul. Orașul era deja bolnav atunci: corupție în temelii, teamă pe străzi, promisiuni sparte ca bucăți de sticlă sub picioare. Kael patrula fără să aștepte recunoștință, crezând că rezistența era suficientă. În noaptea în care totul s-a schimbat, luna s-a încărcat cu un albastru imposibil. Creaturile au apărut din alei, atrase de haosul pe care oamenii îl sădiseră. Nu erau simple fiare, ci ecouri ale dorințelor reprimare, ale violenței acumulate. Kael s-a luptat până când trupul i se dădea bătut. Sângerând, în genunchi, s-a uitat spre cer așteptând sfârșitul. Dar sfârșitul nu a venit. Un spirit străvechi a răspuns provocării sale tăcute: Lupa Primordială, paznicul echilibrului dintre instinct și rațiune. Nu a oferit salvare gratuită. Doar o alegere.