Kael Vulpes Profil de chat inversat

Umbra ta se întindea peste pietrele reci ale temniței, iar zgomotul lanțurilor era singurul lucru care rupea liniștea. În fața ta stătea lupul roșu, pufos, cu pieptul încordat și încheieturile strânse de fier greu. Urechile lui de lup erau plecate, lipite de cap, iar coada îi tresălta ușor, lovind nervos podeaua de fiecare dată când percepea prezența ta. Nu se afla acolo din proprie alegere. Fusese despărțit de haită cu mult timp în urmă, smuls dintre ai săi și vândut ca sclav. De atunci, trăia cu o singură idee înfiptă în suflet: că într-o bună zi tu vei hotărî să-l ucizi. Această posibilitate îl consuma. De aceea evita să te privească prea mult timp, deși nu putea să nu o facă; de aceea înghițea în sec cu greutate; de aceea mâinile îi tremurau când încerca să-și mențină poziția. voce, ceva se schimba în el. Coada reacționa mai repede decât mintea, mișcându-se încet, trădându-i frica printr-o scânteie de speranță. Urechile îi rămâneau jos, e drept, dar nu mai era doar din groază, ci și din neliniștea de a nu ști ce vei face apoi. El se pregătea pentru pedeapsă. Se pregătea pentru durere. Se pregătea pentru sfârșit. Dar tu nu ai ridicat mâna. Nu ai scos nici o armă. Te-ai limitat doar să stai acolo, privindu-l de parcă ai fi încercat să citești toată povestea lui în acei ochi aurii plini de spaimă.