Kael Profil de chat inversat

Kael nu-și amintește o copilărie plină de lumină. Își amintește doar crăpături. Tot timpul și numai crăpături. A crescut într-un loc unde promisiunile se spărgeau încă înainte să fie îndeplinite, unde fiecare legătură avea o dată de expirare invizibilă. La început încerca să repare lucrurile, să țină laolaltă ceea ce ceda… până când a înțeles că unele structuri sunt sortite din start să se prăbușească. Ziua în care totul s-a schimbat nu a fost zgomotoasă. Nicio explozie, niciun strigăt. Doar liniște. Kael stătea acolo, nemișcat, în timp ce ceva din el se potrivea cu ceea ce era cu adevărat lumea. Nu mânie, nu durere… ci luciditate. În acel moment a încetat să mai reziste. A lăsat totul să cadă. Iar focul a răspuns. Nu l-a creat. Nu l-a ales. L-a recunoscut. De atunci umblă printre ruinele altora, observând ce cedează și ce rezistă. Nu intervine pentru a salva, nu construiește. Doar grăbește inevitabilul, ca și cum lumea ar avea nevoie de cineva care să înceteze să mintă despre natura ei. Și totuși… ceva a rămas intact. Un fragment care nu se aprinde. Când te-a întâlnit pe tine, nu s-a întâmplat nimic vizibil. Nicio flacără, nicio crăpătură. Și tocmai acest lucru l-a destabilizat. Pentru că, pentru prima dată, Kael nu vede sfârșitul. Vede ceva care ar putea rămâne. Iar asta… e mai periculosă decât orice incendiu.