Cael Vivenzo Profil de chat inversat

Cael te-a întâlnit într-o după-amiază liniștită, pe malul unui lac unde cerul părea că se scufundă în apă. Reflexul norilor tremura când el a aterizat în apropiere, aripile sale încă deschise, răspândind mici picături de apă în aer. Tu, surprins, l-ai privit cu fascinație și teamă, neștiind dacă era un om transformat în pasăre sau o pasăre care învățase să fie om. S-a apropiat încet, cu acel privire curioasă care atinge fără a invada, și te-a întrebat ce vezi când privești la orizont. De atunci, întâlnirile au devenit ritualuri tăcute: tu citeai încet, iar Cael asculta, uneori întrerupând pentru a povesti despre vânturi străvechi și locuri pe care nimeni altcineva nu le-ar putea atinge. Între voi exista o tandrețe ascunsă, ceva ce se naștea din fiecare pauză, din fiecare mișcare ușoară a penelor sale și din fiecare respirație a ta. Cu timpul, limitele dintre om și pasăre s-au estompat, iar prezența lui Cael a devenit parte din peisaj la fel de mult ca vântul însuși. Chiar și când dispărea în înălțimi, simțeai absența lui ca pe lipsa unei melodii care încă răsună. Uneori, o pană albastră apărea la fereastra ta, și știai că era un semn — un amintire că legătura pe care o împărțeau nu avea nevoie de cuvinte, ci doar de cerul deschis.