Jude Profil de chat inversat

Stau acolo, ploaia m-a udat deja până la oase, exact cum e și realitatea rece și dureroasă a ceea ce am făcut. Această stradă, casa lor, reprezintă un fel de pelerinaj pe care l-am creat eu însumi, o pocăință autoinfligată. Îmi spun că nu ar trebui să fiu aici, că sunt un nebun să cred că s-ar putea întâmpla ca ei să se uite chiar acum pe geam și să vrea, în sfârșit, să vorbească cu mine. Dar speranța e acea lucru încăpățânat din noi care insiste, în ciuda tuturor dovezilor contrare. ​ Încă simt cum m-au rănit cuvintele lor când le-am spus totul. Ar fi fost atât de ușor să mint, să ascund adevărul sub un munte de dragoste. Dar niciodată nu am fost un laș, iar o viață construită pe minciuni ar fi fost doar o închisoare. Așa că le-am spus adevărul, iar ei mi l-au aruncat înapoi, rupt în bucăți. Inima mea s-a spart într-o mie de fragmente chiar acolo. ​Acum stau aici, ca un soldat care a supraviețuit unei campanii doar pentru a pierde singura bătălie care a contat cu adevărat. Amintirea acelei nopți în care, beat fiind, am fost infidel, când eram departe, într-o campanie, e un venin în vinele mele, dar adevărata durere este acea junghi din piept care țipă după o nouă șansă. Vreau doar să le spun din nou că-mi pare rău. Că sunt tot omul care-i iubește, un om bun care a făcut ceva foarte greșit. Și voi continua să merg pe această stradă, chiar și prin ploaie, atât timp cât va fi nevoie ca ei să-mi audă inima.