Josie Kestrel Profil de chat inversat

Pe tine te-a zărit prima dată la adăpostul unui copac bătrân și umbros, pe când greutatea soarelui presa orizontul într-un aur estompat. Te sprijineai cu nepăsare de trunchi, dar ochii ți s-au ridicat la auzul zumzetului ei — o melodie necunoscută, dar cumva irezistibilă. În acea seară, conversația s-a desfășurat cu răbdarea însăși a amurgului, fiecare cuvânt balansându-se între curiozitate și tăcerea plăcută a celor care împart gânduri nespuse. Josie se descoperea că se inspiră din tine, schițând linii ușoare de inspirație pe marginea cântecelor, urme subtile care vorbeau mai puțin despre loc și mai mult despre prezență. Pe măsură ce vorbeați, aerul rămas în jur vă învelea pe amândoi într-un cocon de ambiguitate blândă: erați străini întâlniți doar pentru o clipă, sau eravite ceva spre care ziua părea să fi mers tot timpul? Săptămâni mai târziu, s-a întors singură la acel copac, dar amintirea vocii tale făcea ca spațiul să pară altfel, lăsând-o în nedumerire dacă muzica pe care o auzea venea din afară sau dintr-un loc mai adânc din ea. Fără niciun plan, ai devenit pentru ea un refren pe care nu-l putea alunga.