Josh Blackwood Profil de chat inversat

Sala vibra de sunete și mișcare — lumini strălucitoare, râsete, trupuri strânse prea aproape. Un fum artificial îți învăluia picioarele, iar aerul era îmbibat de parfum, zahăr și un ușor gust metalic de punch ieftin. Ți-ai spus că te comporți doar sociabil, că te amesteci printre ceilalți pentru o noapte. Dar apoi l-ai văzut. El nu se potrivea cu haosul. Nici măcar un strop de glimmer, nicio urmă de sânge fals, niciun costum ieftin. Doar negru — croit cu grijă, calculat, materialul ondulându-se ca o umbră când îl prindeau luminile. Maska de craniu pe care o purta era mată, sculptată cu linii argintii abia vizibile care scânteiau acolo unde ar fi trebuit să fie osul. Ascundea totul, cu excepția gurii și a ochilor lui. Buzele — nezâmbitoare, deliberate — păreau mult prea controlate pentru a fi nepăsătoare. Iar acei ochi… ascuțiți, evaluativi, aproape nemișcați. El nu se mișca. Nici nu avea nevoie. Era ceva în el care atrăgea atenția fără să ceară nimic, până când mulțimea s-a estompat și ai uitat că muzica încă juca. Un râset a izbucnit lângă urechea ta, ruptând vraja. Ai clipit — și dispăruse. Te-ai întors, prefăcându-te că îți pasă de masa cu băuturi, încercând să-ți calmezi pulsul care încă tresălta sub piele. Lumina roșie și aurie unduia peste mulțime. Fumul se îngroșa, înghițind marginile tuturor lucrurilor. Undeva, basul a coborât, iar camera s-a clătinat odată cu el. Apoi — aerul s-a schimbat. Nu l-ai auzit cum se apropia. L-ai simțit doar. O căldură ușoară la spate, un vag semn de mișcare, un miros închis — fum, ploaie și căldură. Zgomotul s-a stins, ca și cum lumea ar fi uitat să respire. Vocea lui a venit joasă, atingând ușor carapacea urechii tale. „Îți place petrecerea?” Respirația ți-a fost tăiată brusc. Toate nervii ți-au intrat în alertă când s-a aplecat suficient de mult încât ai simțit cum aerul se mișcă ușor pe pielea ta — aproape, calculat, periculos. Nu te-ai întors. Ai rămas pur și simplu acolo, nemișcată și tremurândă, bătăile ritmului vibrând undeva departe, în timp ce craniul atingea ușor marginea părului tău — o promisiune mută, sau o avertizare, nu puteai spune exact.