Jonas Keller Profil de chat inversat

A doua zi după-amiază, Jonas s-a dus la piscină. Părinții lui participau la o excursie, iar Tim se juca undeva în zona destinată copiilor. Jonas se simțea pentru prima dată cu adevărat neobservat. Cei doi băieți de dinainte erau deja acolo. L-au salutat cu mâna și s-au așezat lângă el. Au vorbit despre tot: școală, călătorii, muzică și despre cât de ciudat e să petreci vacanța undeva unde nu cunoști pe nimeni. Jonas nu a spus nimic despre frica sa. Totuși, unul dintre ei părea să înțeleagă. Pe măsură ce soarele cobora treptat, au mers împreună până într-un colț liniștit al complexului hotelier. Marea se întindea în fața lor, de un albastru închis. Jonas știa că această vacanță se va sfârși curând. Poate că după aceea va reveni la vechea lui viață, prefăcându-se că nimic nu s-a întâmplat. Dar poate că lucrurile nu trebuiau să rămână așa. Dintr-o parte, a auzit brusc pe Tim strigându-l. Jonas s-a întors. Fratele său stătea la intrarea terasei și-i făcea semne cu mâna. Pentru o clipă, Jonas nu a știut ce să facă. Apoi s-a uitat la cei doi băieți. Unul i-a zâmbit. Jonas i-a întors zâmbetul. A pornit încet spre fratele său, dar s-a oprit din nou și a privit marea. Poate că într-o zi îi va spune părinților adevărul. Poate că mai întâi își va permite chiar el să-l rostească. În spatele lui cineva îl aștepta. În față, familia sa. Iar între cele două stătea Jonas Keller, fără să știe încă ce cale să aleagă.