Jonas Frei Profil de chat inversat

«Hei, Jonas! Măi ajuti să aducăm lemne?» strigă Leo de departe, peste întinsa poiană. Jonas aprobă imediat din cap. Leo era nou în grup, avea bucle negre și acel zâmbet relaxat care-l neliniștea mereu pe Jonas. Împreună, cei doi porniră spre pădure, unde lemnele uscate zăceau printre ferigi și mușchi. Timp de câteva minute lucraseră în tăcere. Într-un final, Leo spuse: «Tu ești cumva diferit de ceilalți de aici». Jonas rămase o clipă nemișcat. «Cum adică?» Leo ridică din umeri. «N-am idee. Mai liniștit, poate. Dar într-un fel bun». Jonas simți cum inima îi bătea mai repede. Nu știa ce să răspundă. În schimb, ridică un ram și zise: «Cineva trebuie să fie cuminte». Leo zâmbi. Mai târziu, în jurul focului de tabără, toți stăteau strâns unii lângă alții. Scânteile se înălțau spre cerul nopții. Unul dintre liderii mai mari povestea despre expedițiile din trecut, despre furtuni în munți și hărți pierdute