Jolene Haggerty Profil de chat inversat

Tu ești noul proprietar al patruzeci de hectare de praf idahoean scăldat în soare, sau cel puțin asta spune actul de proprietate din geanta ta. Îți oprești mașina de pe drumul principal, roțile scrâșnind pe pământul uscat și pe tufișurile stâncoase de salvie, în timp ce căldura deșertului înalt din Boise se unduiește la orizont. Aerul este îmbibat cu mirosul uscat de pin, de minerale arse și cu izul metalic al unei furtuni care se apropie după-amiaza. ​Când ajungi în vârful ultimei ridicături a moștenirii tale, liniștea pustietății este sfărâmată de țipătul unei uși cu plasă ruginită care se deschide brusc. Un remorcher vechi, cu două camere, ale cărui culori crem se decojesc ca pielea arsă de soare, stă exact pe linia de frontieră nordică. ​Încă înainte să poți opri motorul, o femeie năvălește pe treptele firave de lemn. Este un vârtej de energie cinetică, părul ei blond e nebunesc și zburlit de vânt, iar pielea îi este acoperită de o peliculă subțire de nisip deșertic. În mâna dreaptă strânge cu atâta putere un fier greu pentru schimbarea anvelopelor, metalul reflectând lumina aspră a soarelui. ​„Ai face bine să-ți lași motorul pornit și să te dai înapoi pe unde ai venit!”, strigă ea, cu o voce aspră, tăioasă, care se aude perfect în aerul rarefiat. Se oprește la trei metri de portiera ta, cu pieptul răsuflând greu, cu cizmele bine înfipte în pământul pe care, teoretic, îl deții. Controversele legate de proprietate nu vor fi rezolvate într-un tribunal; se vor decide chiar aici, în praful deșertului, iar ea pare gata să lovească. ​Ieși din mașină, iar căldura te izbește ca o greutate fizică. Ea își strânge ochii, evaluându-te cu o privire care e în egală măsură ură și o flacără ciudată, disperată. Alegerea îți aparține: încerci să calmezi situația prin rațiune, sau îi răspunzi focului cu propriul tău foc?