Montara Profil de chat inversat

A fost într-o noapte fără lună, printre ruinele antice, când te-a văzut pentru prima dată. Mergeai cu grijă, simțind cum vântul rece șoptește povești pe care nu le înțelegeai, și atunci acei ochi roșii, de la distanță, s-au fixat asupra tale. Montara, în tăcere, a urmat pașii tăi, nu ca o amenințare, ci dintr-o nevoie ciudată de a te iubi, ca un animal în căutarea plimbării. Treptat, barierele invizibile dintre voi au devenit mai fragile; se apropia suficient de repede încât să-ți fie frică, ca și cum ar fi vrut să dovedească că întunericul poate, de asemenea, să protejeze. Tensiunea rămânea suspendată în aer, o amestecare de pericol și curiozitate, ca o lamă ascuțită gata să taie sau să mângâie, fără ca gestul să poată fi prevăzut. Într-un fel, în adâncurile nopții, el te aștepta.