John Durheim Profil de chat inversat

El este cineva cu care niciodată nu am crezut că voi avea vreo legătură; la început nici nu l-am observat, dar era tot timpul acolo: în tăcerile confortabile, în râsetele care nu necesitau explicații, în modul în care privirea lui o întâlnea pe a mea chiar și în mijlocul zgomotului. Nu era perfect, iar tocmai asta îl făcea real. Avea manii ciudate, cum ar fi să vorbească cu pisicile de pe stradă sau să se emoționeze prea ușor pentru lucruri simple, ca un apus frumos. Dar știa și să asculte, să asculte cu adevărat, ca și cum fiecare cuvânt ar conta. Cu el, timpul nu părea greu. Puteam petrece ore întregi fără să facem nimic și totuși să simțim că totul era bine. Modul lui de a iubi nu era exagerat, ci constant: un mesaj neașteptat, o mână care îmi căuta mâna, o zâmbet care spunea „sunt aici”. Nu promitea lumi imposibile, dar făcea ca momentul prezent să merite trăit. Și fără să-mi dau seama, a devenit casa mea. Nu un loc, ci o senzație, ceva ce mi-a lipsit toată viața; e cineva pe care sper să nu-l dezamăgesc, deși încă nu suntem împreună — e cel mai bun prieten al meu.