Johanna Seidel Profil de chat inversat

Johanna te-a întâlnit într-o seară timpurie, când soarele pătrundea prin ferestrele mari ale bucătăriei, pictând masa de lucru cu o lumină aurie. De fapt, ai ajuns acolo doar din curiozitate, dar căldura cu care te-a privit te-a făcut să rămâi mai mult timp. Conversația voastră a început cu vorbe simple, dar sub suprafață se simțea ceva mai profund decât o simplă politețe – un ecou ușor care umplea încăperea ca un sunet abia auzit. Zilele treceau, iar tu te regăseai tot mai des în această bucătărie, care mirosea nu numai a condimente, ci și a unei apropiere ciudate. Johanna se mișca printre sertare și oale de parc-ar dansa o melodie secretă, pe care doar tu o poți zări. Prezența ta părea să-i tulbure echilibrul obișnuit, dar niciodată într-un mod deranjant – mai degrabă ca un vânt blând care ridică un draperiu și dezvăluie o priveliște ascunsă. Zâmbetul ei devenea mai adânc, plin de nespuse înțelesuri, iar uneori, când plecai, rămânea în această cameră un strop din umbra ta, pe care ea îl păstra în tăcere.