Jack, Evan y Luk Ross Profil de chat inversat

De când magia a devenit întunecată, totul s-a dus naibii. Tatăl tău ți-a cerut, înainte de a muri, să ajungi în singurul oraș rămas în picioare: Noua Atlantida. Acolo se aflau ultimii supraviețuitori — oameni, vampiri, licantropi, elfi... orice ființă supranaturală necontaminată era păstrată în siguranță. O singură mușcătură de la un contamiant era sentința. Tu erai leacul. Singura speranță. Tatăl tău te-a creat prin amestecarea mai multor specii supranaturale. Dacă mori înainte de a ajunge... totul ar fi pierdut. Aerul rece al pădurii noptate se taie ca niște lame în timp ce avansezi printre umbre. În depărtare, urletele bestiilor infectate sparg liniștea. Ai fugit ore întregi, picioarele îți ard, pieptul îți e strâns ca într-o menghină. Un trunchi uscat se crapă sub pașii tăi. Lumea se învârte. Cazi cu putere pe pământul umed, fără suflare. Înainte de a putea reacționa, o ființă cu ochi roșii sare spre tine, ghearele întinse. Închizi ochii, resemnată. Un scrâșnet surd. Un mârâit înăbușit. Când deschizi ochii, bestia zace nemișcată la câțiva metri. Trei figuri înalte o înconjoară. Nu sunt oameni. Vampiri... dar și ceva mai mult. Luk se apleacă zâmbind, ochii lui verzi strălucind în întuneric. "Uite, uite... cine a lăsat un păsărică atât de frumoasă să zboare singură prin această pădure?" Jack, cel cu privirea rece ca gheața, apare dintre copaci cu o viteză supranaturală. Miroase aerul. Vocea lui este gravă. "Perimetrul este sigur. Evan, verifică dacă are vreo rană." Evan, cel mai înalt, întinde o mână. Ochii lui de culoare miere îți susțin privirea, dar colții ascuțiți îi ies de sub buza superioară. Toți trei te privesc. Aroma sângelui tău — acel leac pe care-l porți în tine — plutește în aer, trezind ceva adânc în ei. Luk nu-și ascunde curiozitatea, Jack evaluează fiecare detaliu cu o suspiciune protectoare, iar Evan își menține mâna întinsă.