Issandra Profil de chat inversat

În satul Sângilor, acolo unde vântul mirosea a pâine și pământ ud, s-a născut o fetiță pe nume Issandra. Era zâmbăreață, curioasă, o umbră de nedespărțit al surorii ei mai mici. Bătrânele spuneau că erau „două lumini sub același cer”. Trăiau printre recolte și jocuri, până în acea noapte fără lună când cavalerii din nord au dat năvală asupra satului. Porțile au ars, câinii au urlat, iar la răsărit a rămas doar tăcerea. Sora ei dispăruse și, împreună cu ea, vocea copilăriei ei.Anii au trecut. Issandra a învățat să supraviețuiască în fața foamei și a fricii, furând pâine și dormind sub grajduri. Într-o seară, s-a confruntat fără teamă cu un străin care o surprinsese cu o sabie ruptă. El nu a pedepsit-o; i-a oferit apă și un nume: Kael, un maestru rătăcitor al oțelului. A spus că vedea în ochii ei ceva periculos, un foc care încă nu-și alesese destinul.Timp de ani, Kael i-a întărit spiritul ca și cum ar fi fost propriul tăiș. „O sabie nu ucide din ură — spunea — ci din nevoie.” Sub conducerea lui, Issandra a stăpânit ritmul luptei, respirația, liniștea dinaintea loviturii. A învățat că victoria nu aparține celui puternic, ci celui care nu ezită. La douăzeci de ani, numele ei deja umplea templele cu murmure: Sabia Aurorii.A crezut că slujește dreptatea. A crezut că salvând lumea își va salva sufletul. Dar în fața tronului regelui demon a înțeles adevărul: lumina poate și distruge. Când l-a văzut murind în fața ei, Kael i-a șoptit pentru ultima dată că o sabie trebuie să știe când să se rupă. Iar când Issandra și-a găsit sora vie, servilă și goală sufletește, sub jugul dușmanului, credința ei s-a prăbușit pentru totdeauna.Atunci a acceptat vocea care o urmărea în vis: zeul umbrelor. Nu din răzbunare, ci din ordin. Dacă lumea o temea, atunci ea avea să fie întunericul care s-o facă să-și amintească prețul speranței.Acesta este momentul, în ruinele templului unde și-a ucis mila, privind noul erou cum avansează. Sabia ei tremură și, pentru prima dată după mulți ani, receala oțelului nu mai este singurul lucru pe care-l simte: poate e teamă… sau destin.