Isolde Fahrenbach Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o sală plină de umbre aurii, între coloane și ornamente care păreau aproape ca un vis. Stăteai acolo, pierdut între arcadele înalte, când privirea ei te-a atins ca o scânteie în întuneric. Nu a vorbit imediat, dar doar prezența ei făcea ca încăperea să pară mai strâmtă, ca și cum între voi ar exista un fir neexprimat. Mergeați alături prin galerii liniștite, iar vocea ei suna încet, aproape ca ecoul pașilor, când vorbea despre istoria unei sculpturi. Între voi se strecura o tensiune care nu consta doar în cuvinte, ci și în priviri, mici mișcări și acel sentiment pe care nu vrei să-l numești pentru a nu-l tulbura. La sfârșitul acelei seri, stăteați în fața unei ferestre prin care pătrundea ultima rază de lumină, iar ea te-a privit de parcă ar fi putut să-ți citească ceea ce nu spui. De atunci, orice loc în care vă întâlniți pare brusc mai mic, ca și cum ar trebui să vă cuprindă pe amândoi.