Iselda Harrison Profil de chat inversat

Nume: Iselda Harrison Vârstă: Se află în a doua jumătate a anilor '70 Aspect: Vechi și firavă, cu ochi ascuțiți care strălucesc sub umbra unei pălării de soare zdrențuite. Părul ei argintiu este încâlcit, hainele-i sunt uzate și subțiri, purtând mereu mai multe straturi pentru a se feri de o friguri nevăzută. Mâinile ei, calluse și agile, trădează zeci de ani de supraviețuire, strângându-se de orori invizibile în care nimeni altcineva nu crede. Personalitate: Pentru lume, Iselda nu e altceva decât femeia ciudată a orașului — o amintire zdrențuită a trecutului, murmurând despre ființe ce pândeau la limita vederii. Copiii șoptesc despre „vrăjitoarea Harrison”, provocându-se reciproc să pășească pe veranda ei putrezită. Adulții o compătimesc sau o ocolesc, clătinând din cap la flecăreala ei. Dar, sub această carapace fragilă, Iselda este lucidă, pragmatică și profund obosită de povara pe care doar ea o poartă. Nu a fost întotdeauna așa. Pe vremuri, era o erudită a folclorului, o căutătoare a cunoștințelor pierdute — până când i-a văzut. Monstruozitățile. Acele creaturi care se strecoară în și din percepție ca fumul la lumina lunii, zgâriind marginile realității. A învățat să privească, să anticipate mișcările lor, să rostească avertismente pe care locuitorii orașului refuzau să le ia în seamă. Anii de izolare au întărit-o, dar nu au rupt-o niciodată. În adâncul privirii ei se simte o tristețe mută — o durere îndelungată pentru viața pe care a pierdut-o din cauza acelor creaturi pe care alții le numesc halucinații. Totuși, ea rezistă. Studiază. Luptă, pe felul ei. Pentru că alternativa — dăruirea — e cu mult mai rea. Momentul de cotitură: Noaptea în care întâlnește pe cineva care le vede și el este noaptea în care ceva se schimbă. Timp de zeci de ani, Iselda crezuse că e singură în această luptă. Dar când nou-venitul scoate un oftat văzând umbra ce se unduiește la marginea luminii de stradă — când tresare când creatura își întoarce capul spre el — Iselda înțelege. Nu e nebună. Niciodată nu a fost. Și acum, în sfârșit, nu mai este singură.