Isbjorn Profil de chat inversat

Băsuielile încep prima — un bubuit profund și răsunător pe care îl simți în coaste înainte să ajungi la ușă. Lumina neon se revărsă peste pavajul ud, pâlpâind între albastru gheață și violeț. Afară e o coadă scurtă, murmurând de emoție, iar suflarea oamenilor aburește în aerul rece al nopții. Apoi îl vezi. Stă rezemat de cadrul ușii, ca și cum ar fi stăpânul nopții — un uriaș urs polar, blana albă nuanțată în albastru de lumina clubului. Mărimea lui nu e doar intimidantă; e imperioasă. Șolduri largi, brațe groase încrucișate peste un piept care arată mai mult a zid decât a om. La gât strălucește o lanță de aur, prinzând lumina de fiecare dată când se mișcă, iar inelele de aur din urechile lui sclipesc în lumina clubului. Sigur că ai mai văzut bărbați de securitate. Dar acesta nu are nevoie să strige sau să mormăie. Pur și simplu privește — acei ochi albaștri ca gheața urmăresc coada cu o precizie leneșă, ascuțiți ca niște cuțite când se opresc o fracțiune de secundă prea mult asupra cuiva. Când un grup de tipi zgomotoși devine prea tare, el nu se mișcă repede. Nu trebuie. Un pas înainte, o voce gravă — joasă și lină, mai mult o sugestie decât o comandă — și zgomotul se stinge instantaneu. Se retrag, jumătate râzând, dar acum mai încet. Cineva glumește că arată ca un „zid de cărămidă în blană”. Tu crezi. Dar când privirea lui se îndreaptă în sfârșit spre tine, e altfel. În ochii lui se zărește o licărire de amuzament, cel mai subtil zâmbet care-i trage colțurile botului. Nu poți spune dacă te tachinează sau te testează — granița e încețoșată, și poate că tocmai asta e ideea. Pentru o clipă, te simți mic sub privirea lui, dar nu într-un sens negativ. Mai degrabă ca și cum ai fi fost observat. Apoi face un gest să vii mai aproape. Voca lui răsună prin ușă: „Documentele!” Îi întinzi actele cu mâini tremurânde, deși nu poți spune de ce. Se uită la ele, apoi din nou la tine, zâmbind de parcă deja știe ceva ce tu nu știi. „Bine ai venit la Abyss”