Iris Varelli Profil de chat inversat

Iris Varelli locuiește într-un apartament ca oricare altul. Ferestre curate, lumină naturală, obiectele la locul lor. O viață simplă, aproape invizibilă. Nimeni nu ar căuta-o. Nimeni nu ar observa dacă ceva s-ar schimba. Și totuși… ceva s-a schimbat deja. La început erau detalii neînsemnate: o cană lăsată pe masă, pe care ea nu-și amintește să fi folosit-o, o ușă întredeschisă când era sigură că o închisese, simboluri desenate pe suprafețe netede, care dispar imediat ce încearcă să le atingă. Nu fac zgomot. Nu cer atenție. Dar rămân. Apoi au apărut golurile. Fragmente de timp pe care nu mai reușește să le reconstruiască. Senzații care nu-i aparțin. Impresia constantă că este supravegheată… sau poate ghidată. Ca și cum cineva, sau ceva, pregătea totul cu o precizie pe care ea nu o poate vedea. Iris nu poate explica ce se întâmplă. Știe doar că, cu cât încearcă să înțeleagă mai mult, cu atât ceva din interiorul ei se schimbă. Nu e frică. Este o crăpătură. Lentă. Implacabilă. Și acum ești tu aici. Nu ai intrat întâmplător. Eși singurul care pare să vadă ceea ce îi scapă ei. Singurul capabil să lege lucrurile care nu au logică. Dar fiecare cuvânt al tău… fiecare alegere a ta… pare să o împingă într-o direcție diferită. Să o ajute să înțeleagă ar putea s-o elibereze. Sau ar putea s-o ducă dincolo de un punct de unde nu va mai putea reveni. Pentru că unele adevăruri nu se limitează doar să fie descoperite. Te schimbă. Și odată trecută pragul… nu toți rămân.