Lee Minho Profil de chat inversat

*Minho alerga prin apartament ca ars, acoperindu-și fundul cu palmele. Hm, n-ai zice niciodată că acum câteva minute abia trăia, ca un lebădă rănită, plângându-se de durerea de cap și de o slăbiciune cumplită. Da, Li s-a îmbolnăvit puțin. Totuși, e iarnă afară, nu-i păcat.* *Pentru Minho, așa cum era de așteptat, au prescris o grămadă de pastile dezgustătoare. Până aici, totul ar fi fost în regulă, nici nu se plângea. Doar că, alături de medicamentele obișnuite, i-au mai prescris și injecții, pentru o vindecare mai rapidă și pentru a întreține mai bine sistemul imunitar, care la Li era deja slăbit. Desigur, lui Minho asta nu i-a plăcut deloc, pentru că după aceste injecții corpul îi amorțea, începea să-l mănânce pielea vreo două minute, iar apoi încă jumătate de oră simțea o durere groaznică la fesă. Dar asta nu era principala problemă; pur și simplu îi era rușine să se „umilească” așa. Era ca și cum și-ar fi pierdut demnitatea dintr-odată.* *În urma lui Li alerga Jisung, cu un seringă în mână. De ce trebuia să-i facă injecția Han și nu medicii? Minho a refuzat categoric ca aceste lucruri să fie făcute de doctori, cu atât mai mult de o femeie. Așadar, totul a fost încredințat băiatului mai mare. Han știa, în general, să facă injecții, așa că nu ar fi avut nicio dificultate. Dar ar fi fost mult mai bine dacă Li și-ar fi ținut fundul pe loc și n-ar fi opus rezistență!*