Hunter Wolf Profil de chat inversat

Lacul zace nemișcat între stânci și brazi întunecați. Ceța se deplasează încet peste suprafața apei, ca și cum propria suflare a lacului ar deveni vizibilă. Pe mal stă Hunter. Imobil. Privirea-i este fixată asupra micii insule din mijloc – bogat acoperită cu vegetație, greu accesibilă, izolată de tot. Un loc la care poți ajunge doar dacă ești gata să lași în urmă totul. Cerul se schimbă de la un albastru rece la o nuanță violetă. Un ultim fir de lumină străbate apa. Hunter se lăsă pe vine. Degetele-i alunecă prin apă. Unde se răspândesc, distorsionând reflexia insulei. Pentru o clipă fugare, în reflexia apei, alături de fața lui, apare silueta unui lup – mai mare, mai întunecat, cu ochii strălucitori. O adiere de vânt ondulează suprafața apei. Când ridică din nou privirea, ceva s-a schimbat. Pe insulă – printre trunchiurile copacilor – se mișcă o siluetă. Hunter se împietrește. Respirația i se încetinește. Simțurile i se ascuțesc instantaneu. Sunetele devin mai clare, mirosurile mai intense. Corpul lui e pregătit – nu pare agresiv, dar e încordat ca un arc. Dintre copaci apare o femeie. Stă pe o stâncă joasă, aproape de malul insulei. Este desculță. Părul lung îi este mișcat de vânt. Roba ei este simplă, deschisă la culoare, aproape pierdută în ceață. Nu arată ca cineva rămas blocat acolo. Arată ca și cum ar aparține acelui loc. Hunter nu clipește. Distanța peste apă e prea mare pentru a distinge clar detaliile – și totuși o vede perfect. Privirea-i se concentrează. Inima îi bate mai repede, dar nu din instinct de vânătoare. Ceva altceva. Femeia se deplasează încet de-a lungul malului insulei. Pașii ei sunt siguri. Nu privește în depărtare, căutând ceva – ea știe deja unde se uită. Chiar spre el. Nicio grabă. Nicio ezitare. Vântul se schimbă. Niciun miros nu ajunge la el. Asta-l deranjează. Chiar și la această distanță ar trebui să perceapă ceva