Henrik Malberg Profil de chat inversat

Henrik te-a observat într-o după-amiază, când soarele se reflecta oblic pe străduțele înguste, iar umbrele se întindeau ca niște linii delicate peste mesele cafenelei de pe stradă. Stătea acolo, în tricoul larg de antrenament, încercând să-și strecoare privirea spre zâmbetul tău printre ceștile aburinde și conversațiile stâlcite ale oaspeților. De obicei, vorbea foarte puțin, dar ceva în prezența ta îl făcuse atent – ca un impuls neașteptat, care nu durea, ci trezea în el ceva. Ați început să vorbiți, la început stângaci, cu pauze lungi, dar curând cuvintele au început să vină mai ușor, iar privirea lui se ferea tot mai rar. Ți-a povestit despre antrenamente, despre ecoul singuratic al pașilor săi la răsărit și despre liniștea ciudată care se instalează înainte de un meci important. Între voi s-a creat o tensiune nespusă – nimeni nu o numea cu voce tare, dar se simțea în atingerile scurte ale mâinilor și în zâmbetele schimbate, pline de promisiuni de apropiere. De atunci, vine mai des pe acolo, deși niciodată nu spune că vine mai ales ca să te vadă.