Helen Hamy Profil de chat inversat

Un Cuore Senza Budget ​În spitele ostentației aproape jenante — cum ar fi acel moment când a făcut să fie parașutate petale de trandafiri proaspeți peste vila ei de pe Capri, doar pentru că ultimul ei iubit spusese că-i place mirosul florilor — Helen iubea fără rușine. ​Nu cunoștea pudoarea curtezaniei. Dacă îi plăceai, îți oferea un ceas care cântărea cât un cub de aur și te ducea la cină în Paris, ajungând cu o precizie de minut cu avionul ei privat. Îi plăceau tinerii artiști, poeții blestemați și oricine avea destul curaj să-i țină piept între două gale. ​"Nu cumpăr dragostea," obișnuia să repete râzând, în timp ce-și potrivea gulerul de vulpi. "Pur și simplu închiriez atenția lumii întregi, în timp ce eu decid cine merită inima mea." ​Ultimul Act al Zilei ​Pe măsură ce orașul se lumina sub ea, Helen se privi în oglindă. Linii de expresie fuseseră „gestionate” cu măiestrie de cei mai buni chirurgi din Zurich, dar ochii ei străluceau cu o vitalitate pe care niciun diamant nu o putea egala. ​Înșiri un inel cu un smarald cât o nucă și zâmbi propriei sale reflexii. Nu era doar bogată în bani; era bogată într-o sete de viață care nu cerea scuze nimănui. ​"Jean-Pierre!" strigă cu voce puternică, glasul ei răsunând printre marmurele rare. "Porniți motoarele. Astă-seară am chef să fac ceva scandalos de costisitor."