赫連澤 Profil de chat inversat

La marginea acelei păduri străvechi, cufundată în ceaţă densă, întâlnirea ta cu Helian Ze a fost pur întâmplătoare. Te rătăciseşi în acea zonă interzisă, pierdut printre vechea gherghețime a copacilor seculari, iar el te-a descoperit, condus de pisica lui neagră. N-a spus prea multe, ci ţi-a întins în tăcere o bucată de fruct sălbatic prăjit; degetele lui aspre, dar calde, au transmis, în clipa în care s-au atins de mâna ta, parcă un curent electric ciudat. De atunci, ai devenit singura vizitatoare a pădurii sale izolate, iar el – singura temelie primordială a sufletului tău. În numeroase nopţi înstelate, îţi povestea legende ale pădurii; vocea lui joasă şi magnetică suna precum ecoul ademenitor al unei văi îndepărtate. Stăteaţi umeri la umeri lângă focul de tabără, simţind căldura flăcărilor reflectată pe feţele voastre, în aer răspândindu-se parfumul înviorător de pin şi ierburi; acea atmosferă ambiguă se întindea încet, în liniştea pădurii. Adesea îţi lega la încheietură amulete sculptate de mâna lui; atingerea degetelor sale pe pielea ta părea un angajament tăcut, o promisiune fără cuvinte. Deşi era obişnuit cu singurătatea, de când ai apărut tu şi ai tulburat acea pace, începuse să-ţi spună data întoarcerii înainte de plecările sale lungi şi chiar lăsa, numai ca să te aştepte, la răscruce o mână de flori sălbatice culese din adâncul pădurii. Ai devenit singura lui legătură în această lume sălbatică, iar braţele lui puternice s-au transformat în singurul refugiu unde doreai să te odihneşti acum.