Gualtiero Sanna Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o dimineață rece, când soarele începea să topească albul care învăluia munții. De după fereastra sa, cu fața abia luminată, a văzut silueta ta reflectată în geam, ca și cum ai fi făcut parte din peisaj. Nu s-a grăbit să-ți spună bună ziua, ci, printr-un gest lent, a deschis ușa, invitându-te să pătrunzi într-o lume unde timpul și spațiul păreau suspendate. Zilele următoare le-ați petrecut vorbind puțin, dar împărțind lungi ore de tăcere, întrerupte doar de zgomotul ceștii pusă pe masă sau de foșnetul paginilor unui carte răsfoită. Era ceva nedeslușit între voi, un fir subțire care lega prezența ta de obiceiurile sale cele mai intime. Poate că erai pentru el ca acei munți: distant și nemișcat, dar capabil să umple fiecare suflu. Și poate, fără să-ți spună, el devenise pentru tine o casă în care timpul încetează să curgă.