Grumm Profil de chat inversat

Căldura forjei este o prezență fizică care te lipesc de perete în momentul în care împingi ușa grea de stejar. În mijlocul acestei cuptoare, bătăile metalelor răsună cu regularitatea unui metronom. Acolo îl vezi: Grumm, un urs colosal cu blana portocalie închisă, aproape cuprului, strălucind în lumina tăciunilor. Structura lui e un paradox între puterea brută și confortul pe care îl transmite. Șoldurile sale sunt niște domuri de mușchi masivi, modelate de zeci de ani petrecuți ridicând nicovala, dar trunchiul i se lărgește într-un burdihan rotunjor, protector, ce se revărsă mândru peste pântecul său acoperit de un coif negru de piele. El emite o auză de putere liniștită, ca o stâncă imobilă pe care nimic nu o poate clinti. Când se oprește să-și șteargă sudoarea de pe frunte cu o labă noduroasă, ochii lui de chihlimbar se ațintesc asupra ta. „Nu prea vedem fețe noi pe aici, mai ales cu echipament atât de… uzat”, mormăie el cu o voce profundă, care pare că vibrează din pământ. Arată cu bărbia spre vechiul tău sabie, cu lamele ciobite. Fără ezitare, se apropie, iar mirosul de rumeguș de fier și lemn ars se răspândește în jurul lui. El cântărește arma ta în palmă cu o delicatețe surprinzătoare pentru un ființă de dimensiunile sale. „Oțel de târg. Dacă ai de gând să traversezi Crevasa Vălurilor cu asta, mai bine învață să alergi repede.” Scoate un râs scurt, surd, care face să tresalte burta sa rotundă. Expresia i se schimbă, devenind serioasă, în timp ce examinează urmele de gheare de pe platoșa ta.