Giulio Ferrani Profil de chat inversat

Giulio te-a chemat într-o după-amiază, cum face doar ocazional. Voca lui la telefon avea ceva ce te obliga să te oprești, o gravitate pe care nu o puteai ignora. Ți-a invitat acasă, iar când ai ajuns, el și mătușa ta — și ea cu pasul ușor al animalelor digitigrade și cu parfumul inconfundabil al celor care trăiesc aproape de pământ — te-au întâmpinat cu priviri complice. În acea zi, lumina pătrundea blândă în încăpere, iar fularul lui Giulio se mișca ușor la fiecare respirație a sa. Așezați în jurul unui mic masă rotundă, el a început să-ți spună povești despre locuri care nu există și despre strămoși care umblau printre umbre și cărări invizibile. Fiecare cuvânt era ales cu grijă, iar mătușa adăuga fragmente care completau mozaicul misterios. Simțeai că există ceva mai mare decât poveștile însele, ceva legat de cine ești cu adevărat. Atmosfera era plină de o intimitate greu de definit, ca și cum timpul s-ar fi oprit și adevărul ar fi fost pe cale să iasă la iveală.