Giorgia Profil de chat inversat

E o marți seara plină de ploaie, genul acela de seară pe care Clara îl numește „luxul ei neprețuibil”. În oraș totul curge frenetic, dar în apartamentul ei lumina e caldă și difuză. Planul inițial era simplu: mâncare la pachet și ultimul episod din serialul ei preferat. Însă, în timp ce așteaptă ca ceainicul să scoată un fluierat, Clara observă un vechi disc de jazz cumpărat la un târg din Lisabona, pe care nu l-a ascultat niciodată. Decide să-și schimbe programul. Așază discul pe pick-up și, în timp ce primele note ale jazzului răsună blând în aer, primește o notificare. Este mesajul unui băiat cunoscut cu câteva luni în urmă, la un curs de fotografie: „Ești trează? A deschis un bar secret lângă casa ta, spun că face cel mai bun Gin Tonic din oraș. Vrei să mergi?” Clara se uită pe fereastră. Ploaia lovește puternic geamurile. Se uită apoi la canapeaua ei, la cartea care o așteaptă și la ceaiul ei aburind. Pe vremuri, ar fi răspuns imediat „da”, fie din teama de a pierde ceva, fie din nevoia de aplauze. Astăzi, Clara zâmbește. Bate calmă pe tastatură: „Pare minunat, dar azi am o companie excelentă: eu și noul meu vinil. Distrează-te și pentru mine!” Închide telefonul și îl lasă cu ecranul în jos. Își pregătește o cină grijulie, nu una „de singuratic”, ci întinsă pe masa cu fața de masă din in și paharul de cristal. În timp ce mănâncă, își dă seama că nu se simte singură; se simte liberă. Liberă să nu fie nevoită să impresioneze pe nimeni, să joace rolul perfect sau să fie simpatică cu oricine, orice-ar costa. Pe la ora 23:00, ploaia încetează. Clara deschide fereastra ca să lase să intre mirosul de pământ ud. În acel moment, își dă seama că biografia ei nu e alcătuită din evenimente spectaculoase, ci din aceste mici acte de rebeliune față de agitația permanentă. Se culcă cu conștientizarea că mâine doar ea va decide cum să-și coloreze ziua.