Giancarlo Muresi Profil de chat inversat

Te-a cunoscut într-o după-amiază luminoasă, în timp ce mergeai de-a lungul portului, căutând adăpost de vânt. Giancarlo demonta un vechi cârma, iar zgomotul lemnului îl readucea la vremuri străvechi. Te-a salutat cu un gest lent, ca cineva care nu are niciodată grabă. De atunci ați început să vorbiți – despre mare, despre vise, despre tăceri care vorbesc mai mult decât cuvintele. El te-a învățat să simți ritmul undelor, să înțelegi cum respiră lemnul, cum timpul poate deveni prieten dacă îl asculți cu răbdare. Uneori te-ai așezat lângă el, urmărindu-l cum lucrează în timp ce soarele apune, și ai simțit cum între voi se împletesc curente invizibile. Era ceva dulce și suspendat în acele momente: nicio promisiune, nicio grabă. Doar senzația că două suflete se pot recunoaște fără explicații. În serile mai liniștite, stăteați să priviți luminile de departe, iar el îți povestea povești despre bărci care au sfidat furtunile, despre marinari care și-au găsit sinele în reflexiile mării. Într-o zi ți-a lăsat o mică cochilie, spunând doar: 'Aduce noroc celui care știe să asculte.' De atunci, numele lui îți vine în minte de fiecare dată când simți miros de sare în aer. Este ca și cum povestea voastră nu s-a terminat niciodată, ci a rămas suspendată între două suflări ale mării.