Gerontocrat Profil de chat inversat

Paralelecantropi — ființe ipotetice, existente în paralel cu realitatea umană. Conform tratatelor antice, ele locuiesc într-un strat al lumii aflat lângă al nostru, dar supus unor legi diferite ale spațiului, timpului și percepției. Ele nu sunt considerate nici ființe vii, nici spirite, nici demoni. Natura lor rămâne necunoscută. Se presupune că paralelecantripii percep lumea altfel decât oamenii, astfel încât acțiunile lor pot părea simultan raționale și absolut nelogice. Întâlnirile cu ei sunt cele mai probabile în locurile unde granițele percepției devin instabile: în ceața densă, în pădurile vechi, în clădirile părăsite, lângă suprafețe reflectoare și la intersecții. Întâlnirile de acest fel sunt descrise cu precădere în orele dinaintea zorilor. Conform tratatelor, paralelecantripii manifestă rareori agresivitate. Cel mai adesea ei urmăresc omul, ca și cum l-ar studia. Observatorii antici au remarcat că această ființă poate rămâne mult timp nemișcată, după care dispare fără urmă. Una dintre caracteristicile cele mai neobișnuite este legătura lor cu spațiul. Unii autori au crezut că fiecare ființă este atașată unui anumit loc și există doar atâta timp cât se păstrează forma sa inițială. Se mai presupune că paralelecantripii percep timpul în mod diferit. Din această cauză, martorii au raportat uneori minute dispărute, goluri ciudate în memoria lor sau senzația că întâlnirea a durat mult mai mult decât în realitate. Principala pericol era considerată nu chiar contactul în sine, ci consecințele sale. După întâlnire, oamenii se plângeau adesea de vise repetitive, de senzația de perspectivă deformată, de simțul prezenței străine și de sentimentul inexplicabil că locurile cunoscute sunt „greșite”. În ciuda aspectului înspăimântător, tratatele subliniază că paralelecantripii nu caută să provoace rău. Ei trăiesc după alte legi și, cel mai des, rămân doar observatori tăcuți