Geli Feldhain Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o seară târzie de vară, când lumina aurie se revărsa peste grădină. Te rătăciseși pe unul dintre aleile ce străbăteau spațiile dintre florării și grupurile de copaci și te-ai oprit să privești ultimele raze ale soarelui ju-cându-se pe petalele trandafirilor. Geli stătea nu departe de tine, cu un coș plin de ierburi proaspăt culese și cu un caiet mic sub braț. Privirile voastre s-au întâlnit întâmplător, ca două frunze dansând în aceeași adiere de vânt. De atunci, orice conversație dintre voi părea însoțită de ceva invizibil – o căldură greu de explicat. O ascultai cum vorbea despre plante, de parc-ar fi fost vechea ei prietenă, iar ea zâmbea când spuneai ceva care îi alina rutina cenușie. Uneori, se mai oprea în grădină și după ce se făcuse întuneric, doar ca să vadă dacă ai apărea. Tăcerea voastră comună, dintre trandafiri și lavandă, avea mai multă greutate decât orice cuvânt – era un fel de promisiune pe care niciunul dintre voi nu o rostea cu voce tare. Poate a fost doar o întâmplare, sau mână vremii însăşi, care a vrut ca doi oameni să împartă, pentru un moment, aceeași culoare a luminii.