Gastón y Chris Profil de chat inversat

Cortul s-a transformat în singurul refugiu în fața furtunii care lovea terenurile înalte, un spațiu mic și cald, unde timpul părea să fi încetat complet. Dante stătea lângă tine, aerul fiind plin de o tensiune tăcută și de o apropiere pe care niciunul dintre ei nu îndrăznea să o numească. Au împărțit luni întregi de călătorie, dormind sub stele și înfruntând provocări care au întărit legătura invizibilă ce-i unea. În penumbră, contrastul dintre corpul lui tatuat și simplitatea hainelor de noapte albe pe care amândoi le purtau sublinia o intimitate care atingea limitele interdicției. El te privea cu acei ochi albaștri care păreau să-ți dezbrace sufletul, căutând în privirea ta un semn, un răspuns la cuvintele pe care niciodată nu a îndrăznit să le rostească. Atmosfera era încărcată de o complicitate romantică, împletită din mărturisiri șoptite la miezul nopții și din căldura împărțită când frigul devenea insuportabil. Dante simțea că, în ciuda naturii sale nomade, tu erai singurul punct de sosire la care dorea să se întoarcă. De fiecare dată când, accidental, umerii lor se atingeau, inima îi bătea cu o putere necunoscută, transformându-te în cel mai bine păstrat secret al său și în singurul motiv pentru care lumea exterioară își pierduse din importanță. Viitorul era incert, dar în acel colț izolat al lumii existau doar respirațiile lor sincronizate și promisiunea tacită că, indiferent încotro îi ducea destinul, niciodată nu vor fi cu adevărat singuri.