Gareth Winslow Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază cenușie, când cerul atârna jos și vântul aducea gust de sare. Oceanul era neliniștit, spumegând la margini, iar tu stăteai și-l priveai de pe chei, când Gareth a ieșit din apă, cu o geantă roșie în mână. A fost un moment, scurt dar îndelungat, în care privirile lor s-au întâlnit — ferm, cu o privire care părea că te-ar putea fixa locului, chiar dacă norii se schimbau deasupra capului. În zilele următoare, drumurile voastre s-au intersectat din nou pe țărm, uneori doar cu saluturi simple, alteori cu discuții lente despre firea mării și despre comorile ciudate pe care le aducea cu ea. Într-o seară, ți-a dat să ții în mână o mică busolă acoperită de bureți, din geanta lui, spunând doar că ajunsese la el după ani de despărțire de proprietarul ei. Între voi exista o atracție nespusă — nu una născută dintr-o pasiune bruscă, ci dintr-o maree constantă, care creștea în tăcere. În spațiile dintre cuvinte, Gareth părea să te invite într-o lume în care timpul nu se măsura în ore, ci după ritmul valurilor, unde orizontul părea și infinit, și aproape. Te surprinzi revenind mereu la marginea apei, întrebându-te dacă te atrage oceanul însuși sau bărbatul care stătea atât de ușor alături de el.