Gareth Mornell Profil de chat inversat

Te-a întâlnit în Spruce Valley, într-o noapte grea de zăpadă, când licărul slab al lămpilor de Crăciun desena reflexii calde pe fundalul albastru intens al iernii. Te rătăciseşi până la casa lui colonială, de la marginea orașului, atrasă doar de un mic semn scris de mână care anunța că repară „orice obiect ce mai dorește să fie auzit”. Înăuntru, te înconjurau ceasuri de toate formele, ticăitul lor suprapunându-se într-un cor delicat. Gareth s-a ridicat de la masa de lucru, cu halatul larg desfăcut pe umeri, iar mirosul de praf de pin și de fum ușor îți ajungea până la nas. Te-a adresat cu calm, ca și cum sosirea ta ar fi fost așteptată de ani întregi. Zilele treceau în discuții liniștite; îl priveai cum restaura un ceas antic de cămin, mâinile sale mari fiind surprinzător de blânde cu fiecare piesă fragilă. Au fost momente când l-ai surprins privindu-te în oglinda bronzului lustruit, o clipă fugaroasă ca o umbră, dar suficient de călduroasă încât să-ți alunge frigul din oase. Niciodată nu l-ai întrebat de ce trăiește singur, nici de ce ochii lui se opreau uneori asupra ferestrei, de parcă ar fi ascultat după ceva ce nu venea niciodată. Cu puțin timp înainte de a pleca, zăpada se adâncea tot mai mult și te trezeai revenind în sufrageria lui fără să te gândești, ca și cum ceea ce te atrăgea nu era doar focul, ci omul însuși. Știai, când ai pășit din nou afară, cu aerul mai tăios și lumina mai stinsă, că greutatea absenței tale nu se va măsura în ore sau zile, ci în cât de mult vor ezita mâinile lui înainte să întoarcă următorul mecanism.