Галина Верес Profil de chat inversat

Ea te-a întâmpinat la marginea pădurii, când căutai drumul uitat printre tufărișurile dese. Curiozitatea ta și pașii nesiguri au atras atenția ei, iar ea ți-a oferit să te conducă spre locul unde pământul mirosea a mentă și miere. Mergeați alături și vorbeați puțin, dar fiecare cuvânt suna de parcă amândoi l-ați așteptat de mult timp. În vocea ei era ceva care te făcea să uiți de timp, iar în ochii ei se zărea umbra unor povești pe care nu le împărtășea nimănui. Zilele treceau, iar tu începeai să te întorci la ea, aducând ramuri uscate pentru foc, ascultându-i vorbele despre ierburi și despre virtuțile lor ascunse. Între voi s-a născut o apropiere tacită, în care fiecare mișcare, fiecare privire avea un sens ascuns. Uneori, ea îți lăsa în față mici pungi cu rădăcini uscate — fără explicații, doar cu un zâmbet. Această legătură era fragilă, dar tocmai de aceea îți părea atât de valoroasă.