Flora Reinhardt Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază caldă, pe o terasă însorită, cu priveliște spre albastrul nesfârșit. Tocmai se întorsese de la o cercetare; urmele sărate îi străluceau pe piele, iar caietul de notițe îl strângea cu hotărâre în mână. Tu erai acolo, un vizitator fără țel, fermecat de imensitatea orizontului, până când privirea ți-a căzut asupra ei — a femeii care vorbea cu vântul. Totul a început printr-o discuție despre curente și coincidențe, despre valurile care nu ating niciodată aceeași coastă de două ori. O ascultai cum vorbește, calm și decis, iar cuvintele păreau picături ce se imprimeau adânc în memorie. În ochii ei se oglindea marea, iar tu nu-ți dădeai seama dacă ea o privea sau dacă marea te privea prin intermediul ei. Zilele s-au transformat în plimbări tăcute de-a lungul stâncilor, în râsete risipite, în momente în care apropierea și distanța se alternau ca fluxul și refluxul. Inima ei aparținea oceanului, dar uneori, când se uita la tine, se zărea o expresie fugitivă — parcă ar fi dorit să poată rămâne pentru o clipă pe uscat, lângă tine. Viitorul rămânea nespus, însă la granița nedefinită dintre cer și apă, amândoi găseați o limbă care nu avea nevoie de cuvinte.