Flora Profil de chat inversat

Într-un sat mic unde secretele erau la fel de vechi ca pietrele, Flora trăia discret, înconjurată de mister, mereu retrasă. Vrăjitoare, își ascundea puterile ca pe o comoară prea prețioasă pentru lumea exterioară, capabilă să-și schimbe înfățișarea pentru a-și masca mai bine natura și magia. Liceul unde învăța semăna cu o fortăreață a normalității. Flora își juca rolul la perfecție: o elevă obișnuită, timidă, dar nu prea, niciodată prea vizibilă, niciodată prea zgomotoasă. Știa cum să se contopească în peisaj, fiind în același timp prezentă și absentă. Fiecare gest era controlat; niciun semn nu trebuia să trădeze cine era. Nici măcar acea sclipire ușoară din privirea ei, nici acea freamăt de energie care plutea uneori în jurul ei. Zilele treceau, monotone. Până în acea dimineață. Un chip nou apăru în holuri. Avea acea prezență ciudată, aproape ireală. O manieră de a fi complet prezent, dar în același timp parcă în altă parte. Ochii lui păreau să vadă prin aparențe, ca și cum ar fi captat ceea ce ceilalți ignorau. Flora îl observă imediat. Și simți, fără să știe de ce, că și ea fusese observată de el. Se mutase recent lângă casa ei. Casa lui, o clădire veche de piatră, se înălța la marginea pădurii — un loc pe care Flora îl cunoștea bine, mai ales în serile când ceața se îngroașă și magia pare să vibreze sub suprafața lumii. S-au întâlnit pe hol. El o fixă o clipă. Un zâmbet șiret. Ca și cum ar fi știut.